Play. pause. repeat.

Stau intinsa in pat, pierduta in timp, in spatiu, poate in mii de ganduri, care candva doar tu le stiai . Stii ?   Ceva  ma opreste sa zambesc, privesc in gol, in fata mea este o oglinda, oglinda pe care o privesc mereu, in  acea oglinda vedeam reflectia ta, iubeam asta, sa ma uit mereu, sa o ating, sa imi zambeasca.. dar aceasta reflectie a disparut o data cu trecerea timpului, si de fiecare data cand ma uit in oglinda ea numai apare si totusi o simt, ii simt respiratia, bataiile neincetate ale inimii, aceasta reflectie este absenta si totusi prezenta in adancul unui suflet ravasit ce cauta fericirea, inca ii mai simt mainile tale calde ce imi strabat obrazul, zambetul ei ce ma facea sa uit de toate, ochii albastri-verzui, reflectia aceea era perfecta, perfecta pentru mine, pentru ca ea ma intelegea. Si sper ca ai inteles in sfarsit cat de mult insemni pentru mine, si cat ai insemnat si vei insemna.. Si cateodata imi vine sa ies afara, sa ma plimb prin locurile in care am fost impreuna, in care ne-am cunoscut, in care ma faceai sa zambesc.. sunt atatea amintiri.. DOH ! URASC FAPTUL CA MI-AI LASAT ATATEA AMINTIRI . Cand esti tu aici, pana si cel mai mare nimic capata un sens.. si brusc, ma trezesc din acest vis rupt din realitate, si dintr`o data sunt alta, alta persoana, alta fata, care vrea ceva nou, un nou film cu un nou episod, satula de acelasi episod dramatic, cu aceleasi personaje, jucand acelasi rol. Si totusi sterg cu guma tot ce a fost, pun un alt inceput, iar de data aceasta, fara un sfarsit inca..